Drumuri

Autostrada M62 din Anglia se
desparte in doua pentru a ocoli
o ferma.

          Multe dintre aspectele constructiei moderne de drumuri au fost dezvoltate de romani, care erau ingineri priceputi. Ei au construit drumuri cu fundatii bune, suprafete netede si un drenaj eficient.
          
          Retelele romane de drumuri erau planificate cu grija, iar pe traseele principale se aflau puncte de oprire bine situate - echivalentul punctelor de intretinere auto din ziua de azi. Insa odata cu decaderea Imperiului Roman, a scazut mult intretinerea lor si treptat drumurile s-au deteriorat. unele au disparut complet, iar din altele au ramas doar urme. Totusi multe dintre traseele folosite demult de romani, formeaza baza sistemelor de drumuri moderne in cea mai mare parte a Europei.

          In Marea Britanie stiinta constructiei drumurilor a inflorit la inceputul anilor 1800 sub influenta inginerilor scotieni Thomas Telford si John McAdam. Telford a supravegheat constructia a peste 1.600 km de drumuri si aproximativ 1200 de poduri. Pe langa constructia unor drumuri McAdam a publicat carti despre construirea lor si a introdus o suprafata de drum cunoscuta sub numele de macadam gudronat.

          Extinderea sistemelor de cai ferate a intrerupt dezvoltarea tehnicilor de constructie a drumurilor in Marea Britanie, dar interesul pentru drumuri a renascut la sfarsitul anilor 1800 odata cu aparitia automobilului. Pe masura ce numarul automobilelor crestea si s-a raspandit folosirea vehiculelor grele in comert, nevoie de retele complet noi de drumuri a devenit evidenta. Ca rezultat, in anii 1950 a inceput constructia retelei de autostrazi din Marea Britanie.

 O suprafata antiderapanta eficienta se obtine prin aplicarea unui amestec de bitum si rasina epoxi pe drum, pentru a actiona ca liant. Apoi se intind deasupra particule dintr-un material numit bauxita calcinata (arsa)

       
          Proiectarea autostrazilor
          Odata ce se constata necesitatea unei autostrazi intre doua zone, trebuie stabilit traseul exact. Unde este posibil, autostrada ar trebui sa evite centrele oraselor, suprafetele agricole fertile, regiunile de un pitoresc deosebit si zonele industriale. De obicei inginerii proiectanti efectueaza o cercetare generala si planifica mai multe alternative pe o harta. Dupa stabilirea avantajelor si dezavantajelor fiecarui traseu, ei aleg unul si efectueaza o cercetare mai amanuntita. Planurile, numite schita de proiect, sunt apoi publicate. Oricine este afectat in mod defavorabil de constructia autostrazii propuse are dreptul sa obiecteze la proiect. In multe cazuri se efectueaza un sondaj privind schita de proiect, care adesea are ca rezultat introducerea unor schimbari.
          
          Dupa ce schita a fost aprobata, se pregatesc sute de planuri de lucru. Pe langa constructia autostrazii, acest proiect acopera detalii privind jonctiunile, drumurile care intra si ies de pe autostrada, podurile, pasajele inferioare si alte structuri. Organizarea intregului lucru implicat este atat de complexa incat inginerii folosesc programe speciale de calculator pentru a o face posibila.

          Lucrari de terasament
          In unele regiuni trebuie intai inlaturate cladiri si alte obstacole. Apoi urmeaza una dintre cele mai grele sarcini - excavarea si mutarea unor cantitati enorme de pamant si pietre. In constructia primilor 88 km ai autostrazii M1 din anglia, de exemplu, greutatea materialelor deplasate a fost peste 16 milioane de tone.

          Pentru a pastra drumul cat de cat neted posibil, o mare parte din pamantul excavat pentru face loc autostrazii este deplasat in locuri mai joase. Acolo este transformat in taluzuri pentru a ridica nivelul solului. Aceasta tehnica se numeste "debleu si rambleu". Stratul superior inlaturat de pe traseul autostrazii este folosit pentru a acoperi acostamente, pante si berme centrale, unde pot creste iarba si alte plante.

          Nu trebuie sa se permita strangerea apei pe autostrada, deoarece vehiculele ar putea derapa pe suprafata alunecoasa, sau ar putea intra in acvaplanare. De aceea drumului i se da un profil bombat, sau curbat, care face apa sa se scurga pe margini. Pentru colectarea acestei ape inca in primele faze ale constructiei se face un sistem vast de rigole.

Aplicarea unui strat de suprafata din criblura acoperita cu
bitum, pentru completarea unui pavaj flexibil. Acest
strat de criblura se numeste strat rutier de uzura.

          Drumul consta din trei parti principale - baza inferioara, baza drumului si stratul de suprafata. Acestea formeaza ceea ce se numeste pavaj care poate fi rigid sau flexibil. Pavajele rigide au de obicei o suprafata facuta din dale de beton, avand intre ele un izolator flexibil care permite dilatarea si contractia. Pavajele flexibile sunt acoperite cu "materiale invelite" - pietris sau nisip amestecat cu gudron (din carbune) sau bitum (din titei). Asemenea suprafete se numesc macadam gudronat sau macadam bitumat. Pavajele de bitum sunt cunoscute si sub numele de asfalt, si atat tipul de gudron cat si cel cu bitum se numesc imbracaminte rutiera neagra.

Sectiuni transversale ale unor tipuri
importante de structuri de pavaj, din vremea
romanilor pana in anii 1800.

          Atat la pavajul rigid cat si la cel flexibil, baza inferioara consta din pietre sau prundis compactat. Baza drumului este de obicei facuta din beton, daca suprafata trebuie sa fie rigida. Pentru suprafetele flexibile, baza drumului consta de obicei din straturi de material invelit.

          Operatiuni de finisare
          Inainte ca o autostrada sa poata fi deschisa, trebuie aplicate marcajele benzilor si instalate indicatoare, sistemul de iluminat si telefoane pentru urgente. Se ridica parapeti de protectie de-a lungul bermei centrale si in alte puncte critice. Dupa toate acestea, intretinerea permanenta este esentiala daca dorim ca drumul sa aiba o viata lunga si utila.
         

Drogurile

          Drogurile pot varia de la cafeina prezenta in inofensiva ceasca de ceai sau cafea, la substante care intra in compozitia drogurilor mortale, vandute ilegal.

          Alcoolul si tutunul

          Alcoolul este probabil cel mai comun drog. Acesta actioneaza asupra creierului in doua moduri. Este un anestezic ce amortizeaza senzatii si sentimente, este de asemenea un depresiv, ce incetineste actiuni si reactii. Alcoolul il poate face pe cel care-l bea sa se simta mai fericit, mai spiritual si mai increzator. Cu toate acestea, ca in cazul multor droguri, doar cel care il consuma se simte astfel, ceilalti vazand lucrurile cum sunt ele in realitate.
           Majoritatea oamenilor pot sa-si controleze consumul de alcool. Acestia sunt "bautori sociali", iar alcoolul se gaseste in magazine, baruri si restaurante. Insa abuzul de alcool este o problema grava in multe tari, fiind strans legata de accidente rutiere, crime, sinucideri, violenta si abuz sexual.
          Puterea alcoolului, ca viciu, este evidenta atunci cand o persoana dependenta de acesta inceteaza sa-l mai consume. Aceasta persoana poate suferi de anumite simptome ale renuntarii la alcool, de pilda delirium tremens. Acestea cuprind transpiratia, tremuratul, greata si halucinatiile.
          Nicotina din tutun este un drog consumat pe scara larga in societate. Fumatul frunzelor uscate ale plantei de tutun este foarte nociv din punct de vedere fizic. Fumatul poate provoca unele forme de cancer, cum ar fi cel la plamani si gat, poate, de asemenea, cauza boli ale inimii si ale vaselor sangvine, probleme ale plamanilor, ca bronsita, precum si tulburari la copiii nenascuti ai unei femei fumatoare.
          Aceste boli sunt provocate in special de alte ingrediente din fumul de tabac, cum ar fi vaporii de tar si monoxidul de carbon. Persoanele care inspira fumul de tigara in mod regulat (fumatorii pasivi) se afla si ele in pericol.
         
          Barbituricele
          Aceste droguri create in laborator sunt uneori prescrise de medici pentru alungarea insomniei si nelinistii, in calitate de "somnifere" sau "calmante". Sunt, de asemenea, recomandate persoanelor care nu pot supravietui, datorita faptului ca sunt prea agitate si speriate tot timpul.
          Barbituricele sunt prescrie mai rar in zilele noastre iar folosirea lor este supravegheata cu atentie. Aceasta datorita problemelor din trecut, inclusiv abuzul, dependenta fizica si psihologica.
          In doze mari, barbituricele produc efecte similare cu cele ale alcoolului. Simptomele incetarii folosiri acestora sunt foarte grave, uneori fatale.

          Amfetaminele
          Fabricate si ele in laborator, aceste medicamente sunt denumite "excitante". Cei care le folosesc se simt energici si alerti. Aceste medicamente accelereaza reactiile chimice ale organismului, producand energie. Au fost folosite, candva, ca tablete pentru slabit. Problema este ca, de multe ori, consumatorul este tentat sa mai ia o doza, pentru a se simti din nou energic. Acest fapt duce la obisnuinta si la dependenta psihologica.

          Marijuana

          Marijuana, denumita si canabis sau hasis, este extrasa din canepa. Cel care o consuma se simte relaxat, tihnit, mai constient de ceea ce-l inconjoara si mai capabil de a fi increzator si creativ. Cel ce priveste din afara, vede opusul acestor stari.
          In general, si in comparatie cu alte droguri mai puternice, marijuana nu pare sa creeze dependenta. Cercetarile au demonstrat ca poate duce la probleme mai putin grave in comparatie cu alcoolul sau tutunul. In multe tari, unele grupari au incercat sa schimbe legile si sa inlature unele pedepse pentru consumul acesteia.

          Halucinogenele
          Halucinogenele reprezinta un grup variat de droguri. Unele sunt naturale, cum sunt "ciupercile magice" si mescalina din cactusul "peyote". Celelalte sunt create in laborator, ca LSD-ul, cunoscut sub numele de "acid"
          Aceste droguri au efecte dramatice asupra constiintei, a simturilor si a perceptiei consumatorului. Acesta poate avea halucinatii puternice si o astfel de "calatorie" poate fi extrem de inspaimantatoare.
          Cea mai mare parte a halucinogenilor nu creeaza dependenta fizica serioasa, iar pe termen lung nu par sa cauzeze o dependenta psihologica puternica. Acestia provoaca insa o toleranta in organism, iar oamenii au murit, chiar, sub influenta lor. De exemplu, consumatorul poate sa-si inchipuie ca este capabil sa zboare, si sa sara pe fereastra.

          Opiaceele
          Opiul, morfina si heroina se obtin din specia de mac denumita opiu. Acestea provoaca stari temporare de amorteala, liniste si chiar exaltare de fericire. In medicina, aceste dorguri se folosesc ca remedii contra durerii. Ele sunt insa deosebit de puternice si periculoase, putand provoca rapid toleranta in organism si dependenta serioasa. O supradoza poate chiar ucide. Renuntarea la consumul acestora se realizeaza sub supraveghere medicala, iar reactiile organismului sunt neplacute: friguri, crampe, greturi, transpiratie si tremuraturi.

          Cocaina si "crack"

          Cocaina este un praf alb, extras din frunzele plantei coca. Aceasta poate sa-l faca pe cel care o consuma alert si plin de energie, chiar euforic. Desi unii oameni pretind ca pot folosi cocaina ca pe un drog social sau "de recreere", ca si alcoolul, altii devin dependenti din punct de vedere psihologic de aceasta. Printre alte efecte se numara halucinatiile, paranoia si teama.
          "Crack" este o versiune modificata, din punct de vedere chimic, a cocainei. Este unul dintre drogurile cele mai puternice si creeaza dependenta. In unele zone consumul ilegal al acestora poate duce la jafuri, violenta si alte infractiuni.

Droguri comune